V-am povestit în acest articol despre cum am alergat 61 de kilometri alături de Vasile Stoica, pe traseul Timişoara - Lugoj. Spuneam că a fost o onoare pentru mine să fiu alături de el pe primii kilometri din călătoria sa curajoasă. Între timp Vasile a continuat şi a ajuns prin Serbia. Acum am văzut postarea sa în care dă mai multe detalii şi m-am gândit să o public şi pe blog, pentru a ajunge la cât mai multă lume. Iată ce ne povesteşte Vasile Stoica despre această primă etapă:
Salutare prieteni!
Va scriu acum ce sa mai intamplat in ultimele 3 zile plecand de la Golubac si trecand prin Dobra, Donji Milanovac, Donja Bela Reka, Bor si acum cand va scriu am ajuns la Zajecar.
Drumul de la Golubac la Donji Milanovac a fost placut din diferite motive dar periculos din altele.
Am plecat dupa ora 10:00 dupa ce mi-am luat ramas bun de la amicii pe care ii facusem in zilele care m-au tinut fara voia mea acolo. (Cu o bere, bineanteles caci astfel nu puteam sa plec...imi trebuia benzina!)
Primele impresii sunt placute plimbandu-te pe malul Dunarii cu bicicleta care este si etichetat ca si drum de biciclete pana la Marea Neagra si inapoi pe malul romanesc. Am fost placut surprins sa aflu ca avem in Romania un traseu atat de lung pentru biciclisti! Problema e ca nu e destul de mediatizat acest lucru. Am vazut hartile lui Jovan Erakovic din Belgrad care e unul din initiatorul proiectului si pe care l-am intalnit imedeiat in apropierea fortaretei Golubac.
El m-a oprit vazand ca sunt pe o „bicicleta” interesanta si ma intrebat daca poate sa fac o fotografie cu ea. Am acceptat si asa am aflat ca el se ocupa cu cartografierea traseului de biciclete de la granita cu Kroatia pana la Marea Neagra mergand zilnic cate 50 km cu bicicleta, facand poze la diferite locatii interesante, la locatii de dormit, restaurante, starea drumului, circulatia, comportamentul oamenilor, etc.
Ma insotit pe o mare parte din traseu oprindu-se destul de des pentru a transmite datele prin aparatul sau special timp in care eu continuam iar el ma ajungea din urma si tot asa pana la Doji Milanovac, unde ne-am despartit deoarece el continua pe malul fluviului iar eu trebuia sa traversez muntii.
www.ciklonaut.com este website-ul unde gasiti mai multe detalii despre acest proiect.
Ma insotit pe o mare parte din traseu oprindu-se destul de des pentru a transmite datele prin aparatul sau special timp in care eu continuam iar el ma ajungea din urma si tot asa pana la Doji Milanovac, unde ne-am despartit deoarece el continua pe malul fluviului iar eu trebuia sa traversez muntii.
www.ciklonaut.com este website-ul unde gasiti mai multe detalii despre acest proiect.
Tunelurile mai lungi de 100 m de pe traseu mi-au cam dat emotii deoarece nu sunt luminate iar traficul e intens pe acea portiune. Mi-am pus eu lumini si vesta dar oricum a fost riscant. Am inteles ca cei care sunt din zona conduc precaut deoarece sunt multi biciclisti care trec pe acolo in perioada concediilor.
La Donji Milanovac am poposit la Restaurantul Lepenac pe malul Dunarii, unde am si inoptat dar nu inainte de a lua cina impreuna cu patronul care vorbeste putin romaneste si are multi prieteni romani.
De la Donji Milanovac am continuat pe drumul 106 urcand mai mult de 35 km din cei 50 pana la Donja Bela Reka. Drumul a fost destul de greu avand in vedere ca pe anumite portiuni era „plombat” si cand am dat de vale nu am avut cum sa recuperez timpul pierdut la deal. A meritat efortul deoarece privelistea in acea zona e foarte frumoasa, salbatica si putin trafic. Am salvat si o broscuta testoasa de pe mijlocul drumului.
Cand am ajuns in DBR, m-am oprit la primul magazin/bar pentru o scurta hidratare cu intentia de a continua pana la Bor, inca aprox. 16 km unde as fi gasit un loc de cazare.
Am intrebat niste localnici daca e vre-un loc de cazare in zona si au incercat sa imi explice diferitele variante. Cateva minute mai tarziu a aparut un vlah care stia ceva mai bine romaneste si care sa oferit sa ma cazeze pe gratis in umila lui casa care era chiar peste drum. Am acceptat cu placere deoarece eram istovit.
Casa lui era foarte mare dar acum fiind despartit de sotie, avea doar o camera, baie si camara. Parca totul statea sa cada in acea casa. Fiind singur si la varsta de 70 de ani in casa era o dezordine de nedescris. Am incercat sa aranjez putin prin casa dar a zis ca nu trebuie ca asa e la cowboys.
In casa are un pat, o saltea mai groasa pentru musafiri care folosea si pe post de sifonier (pe care am dormit eu), o masuta, un dulapior, o masina de spalat stricata si o soba frantuzeasca veche cu care se mandrea. Baia era stricata si inaccesibila pentru mine. Trebuia sa toarne apa cu galeata adusa de la robinetul din curte. Am incercat sa dorm pe acea saltea dar nu a fost posibil mai mult de o ora deoarece purecii, gongile, paianjenii si tantarii nu imi dadeau pace. M-am resemnat cu idea ca cel putin stau intins si am un acoperis. In acea seara, la un pahar de vin, mi-a povestit despre viata lui.
Fusese abandonat la nastere pe margine raului de catre mama sa si la gasit un padurar care la crescut mai mult cu lapte si branza iar acuma nici nu vrea sa mai auda de acestea. A lucrat la topitorie in Bor de unde a iesit la pensie cu o boala de plamani. A avut patru sotii dintre care ultima din Siera Leone, Africa, cu care are si un copil. Mi-a prezentat fotografiile cu toate fostele sotii. Dimineata pe la 8 ma condus pana in centrul satului laudandu-se la toti ca am stat la el peste noapte.
Am plecat mai departe spre Zajecar facand un ocol de vreo 20 km deoarece drumul era mai bun, dupa spusele localnicilor. Cand am ajuns la Slatina am avut surpriza sa dau peste cel mai abrupt deal care are cam 5 km. Am ajuns in jurul orei 10 la Bor unde am facut cateva cumparaturi dupa care am plecat mai departe spre Zajecar coborand pe un drum foarte bun si urcand din nou un deal foarte abrupt de aprox. 3 km.
Pana in prezent pot sa spun ca sarbii sunt oameni prietenosi si respectuosi in trafic.
Din pacate sunt cam putin cei care imi ofera suport. Chiar si unii dintre cei care au promis ca ma vor ajuta financiar au cam uitat sa o faca.
Din pacate sunt cam putin cei care imi ofera suport. Chiar si unii dintre cei care au promis ca ma vor ajuta financiar au cam uitat sa o faca.
Cei care doresc sa contribuie financiar la acest turneu o pot face online: http://maraton93.galantom.ro/alergotura1#sthash.cPcBS8p0.dpbs
Sau informatii despre conturile mele pe: www.c2k.ro
Cam atat deocamdata. Va voi tine la curent cu ce se mai intampla pe traseu.
SALUTARE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu