miercuri, 30 iulie 2014

Vasile Stoica merge mai departe prin Europa. Relatări din Serbia, Macedonia şi Grecia

Vasile Stoica merge mai departe prin Europa. Relatări din Serbia, Macedonia şi Grecia

Despre cum Vasile Stoica urmează să parcurgă 12000 de kilometri în scaunul cu rotile prin Europa, v-am povestit în articolele anterioare. Între timp, Vasile a ajuns destul de departe. Dar cât de departe, ne spune chiar el...


Salutare prieteni!

Va scriu cateva informatii din ultima peioada petrecuta prin Serbia, Macedonia si acum Grecia.

Ce am observat pana acum in Serbia. Majoritatea femeilor au parul lung si sunt prietenoase. Accesibilitatea pentru handicapati nu prea exista decat in orasele mai mari. Si acolo e destul de precara. Muzica romaneasca am auzit in mai multe locuri... la radio... Chiar acum Alexandara Stan. Transportul in comun este complet inaccesibil. Sunt si cersetori ca in orice tara pe care am vizitat-o.

Multe statuete de pe vremea comunismului, foarte multe magazine, chioscuri si case de scimb valutar.

Ma refer la orasul Nis pe care l-am cutreierat in lung si lat de 3 zile incoace. La diferitele hoteluri pe unde am stat am fost intrebat pe unde am intrat in tara, in ce data si mi sa dat o hartie stampilata care sa imi serveasca in caz ca sunt oprit pe strada de catre politie.

MACEDONIA

De la Nis la Skopje drumul a fost destul de lung pe autostrada si 3 tuneluri. Am ajuns pe la ora 9 intentionand sa rămân sa dorm prin vreun parc sau autogară. Oprindu-mă la o terasa sa beau o bere (cel mai bun lichid pentru hidratare dupa o zi lunga!) am intrat in vorba cu 2 tineri care m-au îndrumat spre un hostel in apropiere si care mi-au oferit si un platou de aripi de pui picante. Au fost primele persoane care m-au ajutat in Macedonia. La granița am fost reținut pentru controlul actelor câte 30 minute de ambele parti. La hostel am cunoscut 4 tineri care călătoresc în diferite parti ale Europei cu diferite mijloace de transport.

Camera cu 8 paturi. A fost ok doar că baia nu era accesibilă pentru cărucior. Pretul 620 dinari, 10 €.

Atât sârbilor cât si macedonenilor le place sa se distreze si sa stea la terasa... un fel de Facebook !

GRECIA

Am ajuns la Tesalonic seara fără sa am rezervare la vreun hotel..... Am stat pe faleza toată noaptea și a doua seară intenționam sa fac la fel deoarece nu am găsit nici un hotel convenabil ca pret si accesibilitate. In tot acest timp petrecut la Tesalonic am cutreierat orasul si faleza care m-a impresionat foarte mult. E atat de lata incat ai impresia ca esti pe autostrada. Nici la Miami si nici unde in Lume nu am vazut o faleza mai lata si mai aglomerata in weekend. Probabil ca mai sunt dar nu sa intamplat sa fiu eu pe acolo.

Pe când mă pregăteam sa găsesc un loc de campare am fost abordat de către un domn la care am dormit in acea seară. Ioannis Manomenidis, antrenor de scrima.

Vasile Stoica merge mai departe prin Europa. Relatări din Serbia, Macedonia şi Grecia. Ioannis Manomenidis

De la Tesalonic am făcut un traseu destul de dificil. Pe autostrada sau drumuri naţionale e mai ușor dar nu am voie cu fotoliul rulant. Am ales sa merg pe drumuri mici dar foarte proaste si cu multe dealuri dar nu am avut trafic mare, in schimb am avut parte de o căldura aproape insuportabila... 37 grade dar pe asfalt era ceva mai mult.

Am ajuns la Methoni seara după o zi lunga in care speram sa găsesc un loc unde sa înnoptez si sa fac un dus. Pot sa spun ca toata ziua trăiesc si fac efort in același timp ca într-o sauna. Hainele mele devin pe zi ce trece tot mai distruse din cauza transpirației, prafului si a soarelui.

După ce stai 2 zile într-un sat cu 200 locuitori începi sa fi cunoscut si nu iti mai vine sa pleci. Oamenii devin foarte ospitalieri si darnici după ce te cunosc dar pot fi si lacomi când vad ca esti străin si nu cunosti preturile.

Am cunoscut la hotelul Amaris Wishes o familie de români care m-a impresionat. Cei 2 băieței si fetita sunt foarte inteligenti. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu ei. Chiar nu am sperat să întâlnesc romani care sa mă ajute in Grecia. Ei au plătit cazarea la hotel pentru mine si fără sa mă duc cu "cersitul"! Apreciez gestul lor foarte mult si le multumesc. A fost o perioadă grea pentru mine... nu prea aveam bani si sa întâmplat sa ne intersectam in acest mic sat.

A doua zi am cunoscut patronul hotelului Amris Wishes, Christos Daniilidis care a fost foarte impresionat de tot ceea ce am realizat si mi-a oferit pentru încă o zi camera pe gratis.

Apoi seara am cunoscut patronul restaurantului Nikos care a fost la fel de darnic. Mi-a oferit cina si tind sa cred ca daca voi sta o perioada mai lunga se vor lua la bătaie cei cu terasele de aici! Glumesc!

Revin cu alte informatii in curand.

Salutari din Grecia!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Recomandări