joi, 21 august 2014

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, mici şi bere la Răchiţele. O excursie frumoasă la munte

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, mici şi bere la Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Val Mureşan, master chef la ciaun

Dacă vă uitaţi cu atenţie la poza de mai sus, veţi observa că Vali are un tricou pe care scrie Runsilvania WILD RACE. Deci, este poza ideală pentru începutul acestui articol. Descrie perfect obiectivele mele sportive pentru care am mers la acest concurs :).

Ideea de a participa la Runsilvania WILD RACE nu a fost a mea. Am fost şantajat emoţional şi OBLIGAT de Cristina şi Vali Mureşan. Mai ales de Vali, care a rostit cuvinte magice precum "gulaş şi bere". Ce, nu aşa îşi încep articolele sportivii profesionişti, referitor la planul nutriţional pentru un conurs anume? Să nu-mi spuneţi că Alex Diaconu şi Ciprian Bălănescu nu folosesc un shake proteic pe bază de mici şi bere... Şi eu folosesc nutriţia internă de la Getalife! (inside joke, ştiu).

Revenind la subiect, planificasem participarea de ceva vreme. Însă am avut ceva emoţii cu două săptămâni înainte, după lecţia de viaţă învăţată la Şiria. Problema nu era că m-am spart tot la acea coborâre. Îmi făceam griji că nu voi putea participa la următoarele concursuri din cauza loviturii la genunchi. Da, nu m-a deranjat atât de tare lovitura la faţă. Chiar preferam să dau mai tare cu capul de pământ, dar să nu dau cu genunchiul. Aşa că, am luat o pauză de două săptămâni şi am lăsat rănile să se vindece. La genunchi mai simţeam ceva dar nu grav. Cu două zile înainte de concurs, am alergat lejer 10 km şi nu am simţit vreo durere care să mă oprească să particip.

De fapt, participarea la Runsilvania WILD RACE a fost prima etapă pentru calificarea genunchiului la Ciucaş X3 (105 km cu 5000m diferenţă de nivel, o competiţie la care plânsul nu este doar recomandat, este chiar încurajat). Etapa a 2-a va fi în acest weekend la Maratonul Dacilor (43 km cu 2000m diferenţă de nivel). Dar despre aceste planuri, puteţi citi mai multe în interviul acordat ziarului Renaşterea Bănăţeană.

Am plecat spre Răchiţele cu o zi înaintea concursului, alături de Cristina "Pilot de curse" Jeberean, Anca Cristina Petre şi Alex Măcău. Restul prietenilor erau grupaţi prin alte maşini şi urma să ne întâlnim cu toţii acolo. Noi am făcut şi un scurt popas în Oradea, unde am aflat că la poarta Raiului stă o văcuţă.

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Văcuţa

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Bere

După ce am luat masa (dar am dus-o înapoi), ne-am plimbat puţin prin Oradea şi am continuat drumul spre Răchiţele. Cum vremea era frumoasă, mă bucuram ca un copil când vedeam natura cu peisajele superbe care ne înconjurau. Chiar simţeam că merg într-o excursie şi las în urmă asfaltul din Timişara.

Trecând printr-un sat, am observat nişte obiecte decorative interesante pe marginea şoselei. Au fost spre deliciul Crisitinei, care a colecţionat câteva astfel de bijuterii.

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Fructe

După ce am străbătut dealuri şi văi, am ajuns în Răchiţele. Sau cel puţin asta am crezut eu. De fapt, pensiunea noastră era un pic lângă, într-un sat numit Scrind-Frăsinet. Dar am aflat acest lucru după ce am postat pe Facebook o poză cu descrierea "From Răchiţele with Love". Deci, eram în Răchiţele, ok :))?

La pensiune am intrat în contact cu bucătăria. Am ales alimentele optime cu o zi înainte de concurs. Mai exact ciorbă rădăuţeană, mici cu cartofi prăjiţi şi bineînţeles, bere (cu alcool, să fie clar). Încerc să fac o impresie bună, de asta mă justific, să ştiţi!

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Ciuc

De partea cealaltă a mesei se afla Mario. Nu pot spune decât "Să fie primit!". După ce stomacul meu a fost luat prin surprindere şi a trebuit să se dilate mai mult ca de obicei, ca... să fie primit tot ce i-am dat... am plecat spre locul de unde trebuia să ne ridicăm kit-urile de participare la concurs.

Aici, organizatorii au vrut să-mi facă o surpriză, aşa că mi-au făcut cadou bandana pentru şters lacrimi, după ce am ridicat kit-ul. Să fie primită! Am mai rămas puţin acolo deoarece era o atmosferă superbă, cu oameni care cântau la ghitară în jurul unui foc de tabără.

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Foc de tabără

Cum eu nu dormisem în noaptea precedentă, pentru a fi sigur că pot să dorm în cea dinaintea concursului, am mers devreme la culcare. Am adormit instant pe la ora 22 dar m-am trezit la ora 1 noaptea. Panică, stres! Ce se întâmplă? Nu mai pot să dorm? Nuuuu!!! Şi m-am învârtit în pat vreo două ore. Estimez că pe la vreo 3 am adormit din nou.

... Ce bine e aici la căldurică, în patul ăsta moale. Nu aş vrea să mă trezesc. Nu vreau să ies de sub plapuma asta...

Dintr-o dată, mă trezesc brusc la sunetul unei mitraliere (M60 mai exact). Se aude sunetul ei greu şi îmi reamintesc că suntem în război... cu noi. Ceilalţi soldaţi s-au trezit deja. Dar mai stau un pic, doar un pic, mai 5 minute... Până când mitraliera se aude din nou... Am fost inspirat să-mi pun alarma asta la telefon :). Dar în scurt timp, aud zgomote pe scările ce duceau la cazarma noastră, la mansardă. Să fie "inamicul"? Nu, era doar Cristina Jeberean, care venea cu "deşteptarea"!

Locotenent JebeVezi că la 7 ne adunăm jos să plecăm! Să fii acolo!

Soldat FlorinAm înţeles, să trăiţi!

Aşa că am fost punctual şi la 7:15 am coborât şi eu. Am luat micul dejun format din două banane, 5 alune şi 5 migdale, am sorbit o gură de cafea de la Roxana (din cană, nu din gură, să nu fiu înţeles greşit) şi am plecat spre zona de Start.

Aici am fost întâmpinaţi de Jesus Christ Superstar care făcea prezenţa, ca la şcoală, după care ne trecea în spatele liniei de Start.

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Şedinţa tehnică şi Start

Ne-a explicat el multe lucruri despre traseu dar ideea de bază era Să fiţi atenţi la tot pasul! Cam asta am reţinut eu. Între timp am avut şi onoarea de a mă întâlni cu Sebastian Butcovan, un foarte bun alergător montan. Am stat puţin de vorbă şi având în vedere că el a terminat anul trecut ultramaratonul de la Ciucaş, i-am mai cerut câteva sfaturi. Mi-a părut bine să aflu că există multă suprafaţă alergabilă la acel concurs, deoarece eu credeam că e mai mult mediu optim pentru a te târî...

I-am urat mult succes lui Sebastian şi am început să fac o uşoară încălzire dinamică, în alergare, după ce în prealabil folosisem crema minune cu chili, pentru încălzirea locală a muşchilor şi articulaţiilor. De data asta m-am spălat bine cu săpun pe mâini, pentru a nu folosi crema şi la încălzirea ochilor, cum am făcut la Maraton Arad. Da, da, la Maraton Arad, concursul cu acea pantă infernală de 2 - 3 metri, pe care alergătorii extenuaţi după 10 kilometri, abia o urcă :)). Dar cum eu am supravieţuit atunci celor 2 - 3 metri, mă simţeam încrezător acum, în faţa celor 1600 metri diferenţă de nivel cumulată!

Am mai aşteptat puţin, am mai salutat oameni pe care-i ştiam, m-au mai salutat oameni care mă ştiau... şi în scurt timp s-a dat Startul. Of, trebuie să şi alerg înainte de gulaş şi bere? Bine, fie, fac un efort în direcţia asta!

Prima parte a fost uşoară, cu drum forestier. Mă simţeam în largul meu, pe plat. Dar planul meu era să nu mă simt afectat la finalul cursei, pentru a testa genunchiul şi pentru a menţine organismul într-o formă bună pentru Ciucaş. Aşa că nu m-am grăbit nici pe plat. Şi bine am făcut, pentru că la prima pantă serioasă, mi-am reamintit că sunt la un concurs montan. Nu ţin minte ca la Maraton Arad să fi avut funie de care să te prinzi pe acea pantă infernală. Ei bine, la Runsilvania WILD RACE aveau funie şi lanţuri. Ce, nu ştiaţi că alergarea montană se face şi cu mâinile?

Pe acea porţiune am stat de vorbă cu Diana Vasiac şi ne-am încurajat reciproc. Mai ales când a început să plouă iar eu se pare că eram singurul bucuros din cauza asta. Mă simţeam într-o comuniune perfectă cu natura. Chiar îi spuneam Dianei că strămoşii noştri nu se plângeau că nu au pelerină când fugeau prin ploaie pentru a nu fi mâncaţi de urşi. Deci, sigur ne descurcăm şi noi pe un traseu marcat...

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Prima pantă serioasă

După ploaie vine Soare, după urcare vine iar plat, cam asta a fost morala după prima pantă. Am mai alergat uşor iar pe urcări am mers în mare parte. M-am întâlnit şi cu Robert, din Arad şi am continuat cu el socializarea din timpul acestei excursii. Ceilalţi păreau că sunt la ceva concurs, nu ştiu unde să grăbeau aşa.

Eu unul mă bucuram de peisaje, de brazi, de pajişte, de tot. Simţeam o puternică nostalgie a copilăriei, când mergeam la bunici într-o zonă de munte. Am fost cuprins de emoţii, retrăiam bucuria de a fi un copil care zburdă prin natură. Îmi aminteam cum mergeam la cules ciuperci cu prietenii de la sat. Instantaneu mi s-a activat simţul de detectare al ciupercilor prin tufe, pe sub brazi. Acum nu am văzut hribi şi gălbiori ca atunci dar vedeam mulă frumuseţe, în exterior şi în mintea mea. Totuşi era o diferenţă. Când eram copil, oboseam mergând pe dealuri şi munţi. Acum, deşi alergam, mă simţeam plin de energie.

După o vreme a venit o porţiune foarte tehnică a traseului. Am ajuns pe creasta muntelui. Incredibil, senzaţional, am fost la un pas de moarte! Un titlu bun pentru tabloide, nu :)? Ei bine, nu s-a întâmplat nimic. Eram literalmente la un pas de moarte, dacă acel pas era făcut de pe creastă spre brazii pe care-i puteţi admira în următoarea poză...

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Creasta muntelui

În acele momente, mă bucuram că nu eram singur pe acolo. Şi da, îmi era teamă. Acea teamă care-ţi face inima să bată tare şi să te simţi viu. Chiar glumeam cu ceilalţi târâtori, pardon, alergători, despre vulnerabilitatea momentului. Ne-am îndepărtat de creastă, doar pentru a ajunge la o altă urcare dificilă, mai ales din cauza ploii, deoarece se putea aluneca foarte uşor. Era acel gen de pantă pe care urcai cu mâinile şi picioarele. Şi atunci, am avut parte de o experienţă de care auzisem că se întâmplă doar la triatlon, la proba de înot. Cum poziţia corpurilor noastre era similară cu cea de la înot, era să-mi iau primul picior în gură de la fata din faţă, când i-a alunecat pe noroi. Dar am scăpat cu bine, amândoi.

A urmat partea de "wild race", prin pădure, fără poteci, doar cu benzi de marcare, legate prin copaci. Şi aici am avut noroc că nu eram singur. Mă întâlnisem cu Diana Miazga şi Eva Hochbauer, care şi-au dat seama că nu mai vedem benzi şi că ne-am rătăcit, aşa că ne-am întors în timp util la traseul marcat.

După alte porţiuni cu urcări, plat şi coborâri, am alergat singur o vreme iar mai spre final m-am întâlnit cu Adriana Rusu. Ne-am bucrat amândoi pentru că de acum venea partea cea mai grea a concursului, pe unde clar nu-ţi doreai să fii singur. Mă refer la partea cu pantă abruptă, cu lanţuri de care să te prinzi şi grote. Tot pe această porţiune, am avut norocul să ne întâlnim cu un domn din Cluj, care părea mult mai experimentat decât noi. Din păcate, i-am uitat numele. Cred că era Attila dar nu sunt sigur. Oricum, îi mulţumesc mult pentru că ne-a îndrumat pe acea porţiune de traseu! Şi bineînţeles, după o vreme a venit şi cireaşa de pe tort. Nu, nu cireaşa de pe tort... mai degrabă bomboana de pe colivă :). Dar ce să fie? Ei bine, o grotă întunecoasă din care se putea ieşi doar pe burtă... Chiar a trebuit să-mi dau rucsacul jos pentru a încăpea. Nu am o poză cu mine dar iată una ex-em-pli-fi-ca-ti-vă... Şi da, acest sport se numeşte ALERGARE montană :))!

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Iesirea din grotă

Am supravieţuit şi acestei încercări, după care a urmat doar coborâre. Cât pot să urăsc momentele în care urmează DOAR coborâre! Adriana, ca o căprioară a alergat înainte până nu am mai văzut-o. Am mai vorbit o vreme cu Attila, până când l-am lăsat şi pe el să o ia înainte. Pe ultimii kilometri am alergat din nou pe un drum forestier. Auzeam tot mai aproape strigătele de la zona de Finish.

Ce nu voi ştii niciodată este dacă GPS-ul meu a dat o eroare cruntă sau am greşit "un pic" traseul, încât pe monitorizare mi-au ieşit cu 2 kilometri în plus. Dar m-am bucurat să văd linia de Finish. Ştiam că de acum urmează partea plăcută, gulaşul şi berea. Sunt sigur că şi Ciprian Bălănescu are acelaşi gânduri pe finalul unei curse :). Aşa că am trecut victorios linia de sosire, fără să mă simt epuizat, exact cum planificasem. Iar genunchiul părea ok, nici o durere înţepătoare.

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Finish

De aici am mers înapoi la pensiune iar după ce am făcut duş, am plecat spre locul excesului culinar mult dorit. În sfârşit m-am convins... THE Gulaş, by Vali "Master Chef" Mureşan, nu era doar un mit. Era real şi buuun! Iar în combinaţie cu bere şi oameni minunaţi, a fost ingredientul secret al unei excursii frumoase...

... pentru că eu nu am mers la concurs, am mers în excursie. Nu am mers în calitate de sportiv, am mers în calitate de om care vrea să se bucure de micile plăceri ale vieţii, într-un weekend fără restricţii. Din cauza asta mi-am dat voie să mănânc orice, oricât, oricând, să beau bere şi să mă simt bine. Şi tocmai acest exces mi-a arătat că pot menţine un echilibru în viaţă, între alimentaţie sănătoasă şi cea de plăcere, între dorinţa de performanţă sportivă şi bucuria plimbării prin natură...

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Finish. Harta

Nu, nu e gata :)! Ştiu, ştiu, vrei articole scurte, preferabil cu titluri între paragrafe, pentru a nu citi tot. Nu ai timp, trebuie să te întorci cât mai repede la Facebook, ştiu asta. Tocmai din acest motiv, ştiu că nu citeşti aceste rânduri. Iar ţie, care ai ajuns să le citeşti, îţi mulţumesc!

Spre seară am mers la festivitatea de premiere, pentru a ne ridica medaliile de Finisher. Sau un fel de atestare că suntem în viaţă, probabil din cauza asta a ţinut Jesus Christ Superstar să ni le înmâneze personal. Eu unul mi-am luat şi isotonicul preferat pentru recuperare, Isociuc şi l-am savurat la adevărata lui valoare. Având în vedere că maestrul Sebastian Butcovan încă era acolo, m-am gândit să imortalizez momentul printr-o poză. Nu ştii niciodată când tebuie să te lauzi la nepoţi cu cine ai fost la acelaşi concurs :).

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Florin Chindea şi Sebastian Butcovan

De aici am mers să mai vizităm zona. Un obiectiv turistic frumos a fost Cascada "Valul Mureşan", pardon, "Valul Miresei", la care am revenit şi a 2-a zi pentru că prietenii mei îşi doreau să zboare.

Aici am avut parte şi de o întâmplare amuzantă. Mă uitam spre vârful unui munte, plin de stânci şi spuneam: Eu nu cred că aş ajunge vreodată acolo! La care, un băiat de la Salvamont îmi spune: Eşti conştient că ieri ai trecut pe acolo la concurs? ... Am făcut nişte ochi mari şi am spus: Cine? Eu? Nu-mi venea să cred că EU am trecut pe acolo, mi se părea ireal! Şi mi-am reamintit a nu ştiu câta oară, citatul lui Michael ArnsteinYou are better than you think you are, you can do more than you think you can!

La aceste stânci mă refeream:

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Vârf de munte

Iar aceasta este cascada:

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Cascada Valul Miresei

Vă spuneam că prietenii mei au vrut să zboare. Alergătorilor montani li se mai spune şi Sky Runners. Abia acum am înţeles de ce :)!

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Sky Runners

După toate aceste aventuri a venit şi timpul să plecăm spre casă. Ne-am îmbarcat în maşina Cristinei Jebrean şi am parcurs o distanţă considerabilă... până când... Cristina Mureşan ne-a deviat traseul, cu un telefon scurt şi un cuvînt: Tort! Cum am auzit acest cuvânt, toţi cei care ne aflam în maşină ne-am manifestat precum nişte căţeluşi dornici de joacă. Aşa că ne-am îndreptat spre satul unde Vali şi Cristina Mureşan aveau rude.

După ce am devorat tortul şi alte bunătăţi, am vizitat şi un alt obiectiv turistic, o moară veche unde am văzut cea mai frumoasă maşină de spălat...

Runsilvania WILD RACE. Competiţie de alergare montană, gulaş, bere şi Răchiţele. O excursie frumoasă la munte. Finish. Masina de spălat de la Moara Veche

Iar după acest moment, da, ne-am continuat drumul spre casă. Întradevăr, a fost un weekend superb, cum sper să mai fie şi altele. Iar cum am trecut de prima etapă de calificare a genunchiului pentru Ciucaş X3, în weekend-ul care urmează, ei bine, urmează etapa a 2-a, o nouă excursie în zona Orăştie - Arsenal Park - Sarmizegetusa, la Maratonul Dacilor.

La final iată un citat cât se poate de motivaţional, care se potriveşte cu tema acestui articol:

Fiind băiet păduri cutreieram (Mihai Eminescu)

Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă isvor, 
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor. 
Astfel ades eu nopţi întregi am mas, 
Blând îngânat de-al valurilor glas. 

Răsare luna, -mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape, 
Pe câmpi un val de arginţie ceaţă, 
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape, 
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă, 
Sunând din ce în ce tot mai aproape... 
Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii, 
Părea c-aud venind în cete cerbii. 

Alături teiul vechi mi se deshcide:
Din el ieşi o tânără crăiasă, 
Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise, 
Cu fruntea ei într-o maramă deasă, 
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă, 
Călcând pe vârful micului picior, 
Veni alături, mă privi cu dor. 

Şi ah, era atâta de frumoasă, 
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Un înger blând cu faţa radioasă, 
Venind din cer se poate arăta;
Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
Grumazul alb şi umerii-i vădea. 
Prin hainele de tort subţire, fin, 
Se vede trupul ei cel alb deplin.


Sursa: versuri.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Recomandări